Administrare site
Noutăţi MENCS
- A apărut o eroare; probabil fluxul nu funcționează. Încearcă din nou mai târziu.
Cărţi recomandate
Alătură-te celorlalți 859 de abonați.
Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România
Iată câteva ecouri în presa online:
Ziarul Ceahlăul Ziarul Monitorul de Neamţ Revista Apostolul Radio România, IaşiDRAGI COLEGI NEMŢENI,
„Ca să fim noi oameni, au fost alţi oameni, şi ca să fie alţi oameni, suntem noi oameni.“ spunea Nicolae Iorga. Cu gândul la aceste cuvinte vă scriu la centenarul înfiinţării asociaţiei dumneavoastră şi vă transmit felicitări şi urări de bine tuturor profesorilor, educatoarelor şi învăţătorilor din Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ.
Înaintaşii dumneavoastră v-au lăsat un patrimoniu de neimaginat şi, între ei, întâiul, a fost Leon Mrejeriu. Fără dumneavoastră, cei din actuala Asociaţie a Învăţătorilor din judeţul Neamţ, glasul său nu poate striga către dascălii de astăzi: „Noi nu am fost nici primii şi nici ultimii, dar v-am deschis drumuri pe care, cu vrednicie, trebuie să păşiţi. Faceţi-vă datoria în faţa viitorului: trudiţi, fiţi uniţi, fiţi puternici şi plini de convingere faţă de menirea socială pe care Dumnezeu v-a dat-o, spre neuitare şi veşnică propăşire a neamului românesc ! Iar noi, de acolo de unde am fost chemaţi să facem o nouă asociere, vă vom privi cu bucurie vredniciile şi vă vom binecuvânta pe cei care meritaţi!“
La congresul din Arad din 2006 eraţi cea mai veche asociaţiei a învăţătorilor reactivată după 1990 şi aţi dat un exemplu întregii ţări. Nu aţi uitat cuvintele lui Mrejeriu.
În ţară am început de câţiva ani să căutăm rădăcinile mişcării învăţătoreşti şi să păşim pe urmele înaintaşilor. Ceea ce am descoperit ne copleşeşte. Slujitorii şcolii aveau cea mai onorabilă, bogată şi organizată asociaţie profesională din România. O armată de dascăli funcţiona ca o reţea solidară cu gândul la dezvoltarea profesională a membrilor şi la binele neamului. În fiecare oraş aveau casa învăţătorului, bancă proprie, casă de ajutor, revistă, case de odihnă. Când preşedintele AGIRo intra în audienţă la ministru, deseori acesta întreba „Ce mai face armata învăţătorilor?”
AGIRo a organizat după reactivare 5 Congrese Naţionale (XXVIII-XXXI) la Arad, Bucureşti (Palatul Parlamentului şi Universitatea Politehnica), Constanţa şi Slobozia. La aceste evenimente cel mai mic număr a fost de 750 delegaţi, iar cel mai mare de 1300. Au mai participat la congresele AGIRo Preşedintele Românie, Ministrului Educaţiei din România şi R.Moldova, Preşedintele Academiei Române, parlamentari, europarlamentari, reprezentanţi ai autorităţilor locale, personalităţi ale vieţii publice şi din domeniul culturii. Au conferenţiat nume de prestigiu din domeniul ştiinţelor educaţiei. Din octombrie 2010 s-a înregistrat la Ministerul Justiţiei din Chişinău Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România –filiala R. Moldova.
Cu o parte dintre Dumneavoastră ne-am văzut deja în repetate rânduri. La Piatra sunt de-al casei de câţiva ani şi vă mulţumesc pentru ospitalitate. Ne-am mai întâlnit la Arad, la Bucureşti, la Alexandria, la Roşiori, la Bacău, la Constanţa, la Chişinău şi la Slobozia. Domnul Gheorghe Amaicei face parte din Consiliul Director al Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România şi are grijă să ne reamintească mereu să ţinem drumul drept. Neamţul a fost şi este un model de activitate asociativă învăţătorească.
În mesajul Tronului către un congres AGIRo interbelic Regele spunea „Dacă soarta nu m-ar fi pus acolo unde sunt, aş fi fost învăţător“. La congresul învăţătoresc din 1923 ţinut la Arad se spunea că învăţătorii sunt cei „bogaţi în lipsuri, în îndatoriri şi în iubiri de moşie“. Nu suntem altfel nici azi. Aşa au fost învăţătorii dintotdeauna, iar regii vor visa mereu să fie învăţători…
Vă doresc spor în toate şi multe împliniri.
Cu multă preţuire,
Preşedintele Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România,
Viorel Dolha
Înainte de 1912, anul constituirii Asociaţiei Învăţătorilor din judeţul Neamţ ca secţie a Asociaţiei Generale a Învăţătorilor din România, pregătirea atmosferei prielnice unei astfel de organizaţii era de mult începută.
Această pregătire se datora în primul rând învăţătorilor de pe Valea Bistriţei, care îl aveau în frunte pe Mihai Lupescu (1861-1922), învăţător model, înzestrat cu o mare energie creatoare şi cu o deosebită capacitate organizatorică.
Până a fi legiferate „cercurilor culturale“, el aduna pe învăţătorii de pe Valea Bistriţei şi le făcea cunoscute noutăţile din domeniul învăţământului primar şi despre Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România, care funcţiona încă din anul 1898 şi care a avut primul congres la Ploieşti.
Primul preşedinte al Secţiei Judeţene Neamţ a fost învăţătorul Leon Mrejeriu (n. 10. 02. 1879, Cotîrgaş, Broşteni, Neamţ – d.14. 05. 1945, Mizil), fost elev al lui Mihai Lupescu.
Leon Mrejeriu, împreună cu alţi colegi din acea vreme, între care, amintim pe Constantin Fedeleş, mort în Primul Război Mondial, Alexandru Ionescu, Constantin Scutărăscu, Ioan Radu şi mulţi alţii au constituit Asociaţia Învăţătorilor Nemţeni care a fost printre primele din România. Asociaţia avea şi are un caracter (scop) pe care şi l-a păstrat accentuându-l până astăzi cu totul deosebit de al altor organizaţii profesionale şi anume: „solidarizarea şi organizarea învăţătorilor într-o comuniune nu este şi nu a fost numai măsura de apărare şi dobândire de drepturi şi avantagii, ci este colaborarea tuturor spre a se putea găsi şi folosi cele mai potrivite mijloace pentru educarea copiilor neamului şi poporului român.“
În toate activităţile membrii asociaţiei, educatoare, învăţători, profesori nu au discutat numai probleme care îi privesc pe ei, în interesele lor personale, au discutat şi au dezbătut probleme de interes obştesc, naţional, pedagogic şi social.
Prin câte a trecut neamul nostru şi la câte a fost martor, Asociaţia a ieşit mai mare şi mai întărită, încât astăzi, după o sută de ani de existenţă, ea se poate mândri cu rezultate remarcabile.
Activitatea asociaţiei a cunoscut mai multe perioade de-a lungul timpului:
I. – Perioada anilor 1912 – 1944, când activitatea asociaţiei poate fi apreciată ca deosebită, concretizată în mai multe domenii. Astfel, revista Şcoala şi viaţa, anul X, nr. 1 din septembrie 1939, pp. 155-255, editată de Asociaţia Generală a Învăţătorilor din România (director T. D. Iacobescu), analizând activitatea secţiilor judeţene făcea următoarele aprecieri despre Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ, pe care noi, în continuare, le sintetizăm:
– Secţia a fost înfiinţată în anul 1912 şi a avut următorii preşedinţi:
Leon Mrejeriu; – 1912-1914
Constantin Fedeleş – 1914-1916, (d. în război)
Constantin Stan – 1916-1920, inspector general;
Ioan Radu – 1920 până azi (1939), directorul Şcolii Nr. 1 din Piatra-Neamţ.
Referindu-se la realizările Asociaţiei Învăţătorilor din Judeţul Neamţ, amintita revistă menţiona:
– Secţia de la Neamţ are local propriu şi numără în prezent 672 de membri;
– Domnul Radu este preşedintele actual, sub care clădirea a fost cumpărată de la Banca Naţională, cu bani din cotizaţii şi cu bani aduşi de Leon Mrejeriu de la Minister şi este denumită Casa Învăţătorului;
– Banca Corpului Didactic, înfiinţată în anul 1924, este cea dintâi din ţară;
– Secţiunea are revista Apostolul (este vorba de seria I, care a apărut în perioada noiembrie 1934 – decembrie 1944).
II. – Perioada anilor 1944 – 1989, este cea în care, deşi Asociaţia Învăţătorilor din Judeţul Neamţ nu a fost desfiinţată, şi-a încetat activitatea.
– Bunurile materiale ale Asociaţiei au fost confiscate, o parte fiind preluată de Sindicatul Muncitorilor din Învăţământ şi Cultură;
– Cu mare greutate s-a putut păstra Casa Învăţătorilor, de pe Strada Petru Rareş nr. 24, în care a avut sediul, în două camere, Sindicatul Învăţământ şi Casa de Ajutor Reciproc, care a provenit din Banca Cadrelor Didactice. Toţi banii găsiţi în casa de bani, precum şi titlurile de valoare au fost confiscate/furate de glorioasa Armată Roşie.
Membrii Asociaţiei se mai întâlneau la anumite activităţi sindicale şi profesionale, în mod deosebit la Corul sindicatului învăţământ şi trăiau cu speranţa că lucrurile vor deveni din nou la normal. Unii dintre ei au prins aceste noi schimbări, reuşind să ne mobilizeze şi pe noi cei mai tineri.
III. – După decembrie 1989. Imediat după revoluţie, un grup din vechea gardă, împreună cu unii mai tineri, au reuşit să revitalizeze Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ.
Prin Sentinţa civilă nr. 163 din 5 octombrie 1990 a Judecătoriei Piatra-Neamţ, rămasă definitivă şi investită cu formulă executorie, Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ a fost reînfiinţată şi recunoscută cu statut de personalitate juridică.
La şedinţa de reînfiinţare din ziua 2 octombrie 1990, la care au participat 121 cadre didactice (educatoare, învăţători şi profesori), după cum este stipulat în procesul-verbal încheiat cu această ocazie, s-a ales un comitet format din următoarele cadre didactice: învăţătorul Gheorghe Şerban – preşedinte, învăţătorul Ioan Humă – vicepreşedinte, învăţătorul Constantin Cuciuc şi profesorul Emil Nicolau – membri, institutorul Petre Radu – secretar.
Comitetul şi-a propus ca sediul asociaţiei să fie în imobilul din Strada Petru Rareş nr. 24, fosta Casă a Învăţătorilor, unde funcţionează azi Casa Corpului Didactic a judeţului Neamţ, Sindicatul din Învăţământ şi Cercetare Neamţ şi Casa de Ajutor Reciproc Învăţământ.
Prin sentinţa civilă nr. 759, din 18.februarie 1991, a Judecătoriei Piatra-Neamţ, s-a hotărât, redobândirea imobilului Casa Învăţătorului din Strada Petru Rareş nr. 24 de către Asociaţia Învăţătorilor din judeţul Neamţ cu dreptul de unic proprietar.
Ca urmare a rămânerii definitive a acestei hotărâri, între Consiliul de Administraţie al Asociaţiei Învăţătorilor şi Inspectoratul Şcolar al judeţului Neamţ, ca ordonator de credite, coordonator al Casei Corpului Didactic, s-a încheiat contracte de comodat, iar cu Sindicatul Învăţământ şi Casa de Ajutor Reciproc, protocoale care sunt valabile şi în prezent.
După decesul preşedintelui Gheorghe Şerban (1995), Consiliul de conducere al Asociaţiei Învăţătorilor s-a întrunit în şedinţă de lucru, a hotărât completarea consiliului. A fost completat prin alegerea profesorului Gheorghe Amaicei, care a devenit noul preşedinte al Asociaţiei Învăţătorilor Neamţ. Tot în aceeaşi şedinţă de consiliu, s-a hotărât ca documentele (actele) existente ale asociaţiei să fie preluate pe bază de proces-verbal de către profesorul Gheorghe Amaicei de la doamna Viorica Telişcă (Dorneanu), director al Casei Corpului Didactic din acea vreme, documente pe care le primise de la fostul preşedinte.